Noblețea lui Daniel stă în faptul că tot ceea ce vedem scris în cartea Daniel – declarațiile și revelațiile profetice – le-a primit în timpul robiei în Babilon. Împrejurările politice și de conjunctură nu l-au oprit pe Daniel să aibă acces la Dumnezeu. De fapt, în Daniel 6, când era amenințat de forțe demonice ce încercau să-i stingă credința, s-a ridicat cu mai multă forță și eficacitate. Prin tăria lui spirituală și prin rugăciunea plină de forță, Daniel a transformat o situație opresivă într-un pământ fertil în lumea spirituală.
Daniel a răspuns puterii revelației. Pentru el, revelația nu era doar o sursă pentru a-și edifica propria înțelegere, ci a fost și o rampă de lansare pentru a acționa. În Daniel 9:2-3 ni se spune că el „a văzut din cărți” adevărata realitate în care trăia și „și-a întors fața spre Domnul Dumnezeu, ca să-L caute cu rugăciune și cereri”, pentru ieșirea din robie. Revelația a necesitat reacție omenească în zilele lui Daniel. La fel este și astăzi. Toată revelația adevarată are un rol.
„Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele Legii acesteia.” (Deuteronom 29:29)