În cap. 6 din cartea Daniel, Daniel înaintează puternic spre o poziţie guvernamentală în împărăţia Babilonului. El este unul din cei trei guvernatori regionali şi se distinge de ceilalţi în așa măsură că împăratul se gândeşte să-l pună guvernator peste întreaga structură guvernamentală a Babilonului. Există un mandat clar pentru conducere şi guvernare peste Daniel, iar el explorează şi exploatează toate resursele chemării sale.
Atacul inevitabil din partea duşmanului vine să distrugă ceea ce Satan crede a fi mijlocul principal al ascensiunii lui şi sursa securităţii şi puterii lui în mijlocul unui mediu ostil ca al Babilonului, şi anume: puterea de a se ruga. Duşmanul încearcă să-l oprească pe Daniel să se roage timp de treizeci de zile şi încearcă să impună limite asupra puterii lui de guvernare prin darea unor decrete persane care nu puteau fi încălcate. Daniel loveşte înapoi instantaneu la un nivel înalt de rugăciune, iar o luptă intensă care-i ameninţa viaţa începe în mijlocul Babilonului.
Acţiunea principală are loc în cadrul cămăruţei de rugăciune a lui Daniel, dar impactul are puterea şi amploarea de a zgudui întreaga naţiune. Aceasta este o vie reamintire pentru noi despre poziţia şi caracterul eforturilor noastre de rugăciune, chiar dacă încălcăm decretele care „nu pot fi încălcate” ale duşmanului rostite peste naţiunile lumii. Rugăciunile noastre trebuie să fie pline de o cunoaştere clară a realității spirituale că, din locul mic din care ne rugăm, au loc mişcări de proporţii puternice pe o scară mult mai înaltă decât ne putem noi imagina. Trei lucruri trebuie notate despre reacţia rugăciunii de pătrundere a lui Daniel:
În primul rând, rugăciunea lui Daniel a fost făcută cu un scop bine determinat şi intenţionat. „Când a aflat Daniel că s-a semnat porunca…” a intrat imediat în rugăciune. El a atacat în mod instantaneu, printr-o acțiune intenționată, duhul de intimidare care a fost eliberat împotriva lui.
În al doilea rând, el s-a rugat cu faţa spre Ierusalim. Deschiderea ferestrelor spre Ierusalimul de unde fusese luat pe când era un copil indică faptul că el nu era robit de sistemul babilonian, deşi trăia în Babilon. Rugăciunea lui l-a eliberat de mentalităţile care-l puteau limita. El s-a rugat cu duhul unuia care trăia liber în oraşul lui Dumnezeu, deşi în domeniul fizic era captiv şi rob în Babilon. Ce lecţie extraordinară pentru noi! Ceea ce putem învăţa de la prinţii războinici ai lui Dumnezeu este că, deși trăim în Babilonul de pe pământ, totuşi ne putem ruga cu mentalitatea, harul, zelul şi libertatea Ierusalimului „care este sus” (Galateni 4:26).
În al treilea rând, rugăciunea lui era făcută cu mare intensitate. De trei ori în aceeaşi zi, stând pe genunchi, el a eliberat rugăciuni triumfătoare din Babilon spre tronul lui Dumnezeu. Consistenţa rugăciunii lui a fost menţinută, deşi el era sub un duh de intimidare şi sub atac puternic. El a dezvoltat un obicei (v.10), iar disciplina şi consistenţa dezvoltării lui spirituale l-au ajutat în timpurile de mare presiune. La sfârşit el putea spune: „Am fost găsit nevinovat înaintea Lui.”