În Babilon trăim cu toții un timp de mijloc între o lume pe care-o știam și o alta care apare într-o posibilitate de gândire sau de imaginare a minți. Gândirea umană presupune capacitatea de a mă îndoi, de a accepta provocarea raportat la ce știu și ce am citit, față de ceea ce cred. Pe această bază de gândire, Babilonul construiește spiritual o versiune alternativă a realității, o fantezie ideologică care ignoră complet ceea ce oamenii văd, aud și trăiesc concret. Pentru oamenii păcătoși, morți spiritual, alternativa la această lume virtuală e realitatea însăși a acestei lumi. Diavolul vrea să fim preocupați doar de ce facem, să ne gândim la viitor ca la un tărâm făgăduit pe care doar eroii favoriți și elitele privilegiate îl ating. Răul nu sosește întotdeauna prin foc și furie, se strecoară prin confort, evitarea surprizelor, excluderea competitivă. Toate acestea ne erodează capacitatea de a fi prezenți, de a acționa, de a fi uimiți. Diavolul vrea să ne împingă în pasivitate, ca o modalitate de a ține captiv sufletul. Concentrarea pe viitor are ca scop să ne facă să ignorăm viața noastră concretă, să nu analizăm ce facem versus ce ni se întâmplă. Frica de moarte și de necunoscut baricadează mintea oamenilor în convingeri bazate pe minciuni, fals și speranță moartă. Viața noastră trece cu 60 de minute pe oră orice am face și oricine am fi, dar noi rămânem fideli unui fel de a fi, unei imagini, unor idei, unei identități pe care am construit-o – cu greu, e adevărat – în alt timp, fără să ne gândim la ce o să ni se întâmple în viitor.
Dar, slavă lui Dumnezeu, există alternativă la Babilon, Împărăția Lui. Doar că accesul în realitatea Împărăției presupune un alt mod de a gândi. Gândirea profetică este o abilitate care poate fi cultivată după nașterea din nou (produsă miraculos prin credința în jertfa Fiului lui Dumnezeu, Isus Hristos). Condiția obligatorie este reformarea minții prin Cuvântul Lui Dumnezeu, prin educarea și călăuzirea Duhului Sfânt în cultura Împărăției lui Dumnezeu. Cultural, valoarea care normează relațiile și binele comun în comunitățile Împărăției – dragostea Agape – este emergentă ierarhic de sus în jos de la Tatăl prin Isus Hristos spre Biserica lui Isus Hristos.
Cultura Împărăției lui Dumnezeu nu se impune, ci se descoperă. Nu vine dintr-un document cu valori, ci dintr-un proces continuu de reflecție, întrebări, alegeri. Cultura Împărăției este construită în noi în timp, prin practici și conversații autentice, nu prin rețete gata făcute.
Libertatea în Isus Hristos are nevoie de autonomie reală față de Babilon, are nevoie de coerență, sens comun, direcție, claritate, toate acestea fiind asigurate de Duhul Sfânt. Felul în care treci prin încercări definește cine ești tu și comunitatea din care faci parte.